Jul 18 2005

Patria romana

George Cosbuc
————–
Cantec

Tar-avem si noi sub soare ,
Si-o ravnesc dusmani destui ,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lasat-o nimanui .
E bogata , zici !
Vezi bine ,
E bogata , caci in ea
Multe inimi sunt , straine ,
Si-i frumoasa , ca-i a mea .
Daca-i mica , nu-i de ocara ,
Caci viteji in ea mai sunt ,
Si-apoi si la noi in tara
Creste fierul din pamant :
Cand voim , il stim culege ,
Stim cum sa izbim cu el
Cand dusmani lispiti de lege
Vin spre noi cu gand misel .

Steag avem si noi ,straine ,
Si-l iubim cu juramant .
Ziua raului cand vine ,
Ce frumos se zbate-n vant !
E frumos si steagul vostru ,
Dar pe-al nostru de-l privesc ,
Tot mai mandru este-al nostru ,
Si mai sfant , ca-i romanesc .
Rupt de-asprimile furtunii
Rascolite de dusmani
L-au purtat cinstit strabunii
Prin atat amar de ani .
De ne cheama azi la moarte ,
Veseli mergem la razboi :
Sa dea Domnul sa ni-l poarte
Si nepotii tot ca noi !

Stim si noi o lege sfanta
Si de mii de ani
Stam cu ochii tot spre tinta .
Mergem toti pe-acelasi drum .
Pentru sfanta lege-a crucii ,
Pentru limba ce-o vorbim :
Ce de-otel pe sabii lucii
Pus-am noi de cand traim !
Stie Dumnezeu de-i bine ,
Ori de facem vreun pacat –
Dar noi stim c-asa e bine
Sa tinem ce-am apucat .
Pentru lege , pentru limba ,
Noi cu gura prindem foc :
Numai vantul se tot schimba ,
Insa muntii stau in loc.

Sunt si neamuri mai cu nume ,
Mai vestite la razboi :
Or fi multe poate-n lume
Cate n-au ajuns la noi .
Dar noi stim ce ne-nvatara
Cei ce-au fost , si cand rostim
Vorba sfanta “neam si tara” ,
Noi , straine , tresarim .
Pentru cel ce ne iubeste ,
Tot ce-avem noi dam cu drag ,
Dar cand neamul ni-l huleste
Si vrajmas ne vine-n prag ,
Mii de osti cu el s-aduca :
Noi suntem romani destui –
Cand de piept cu noi s-apuca ,
Aiba-l ceru-n mila lui !


May 31 2005

Sunt tanar, Doamna

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
Si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
Cum as putea intoarce copilul care-am fost
Cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
Ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
Dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
Nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
Si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
Sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
Si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
Chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,
Aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
Caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
Oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
Desi arcasii cetii spre mine isi reped
Sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!

versuri: Mircea Dinescu


May 27 2005

PLOAIA CARE VA VENI

(adaptare de Dorin Liviu Zaharia dupa o piesa a grupului “ECHIPA ’84”, Dorin Liviu Zaharia)

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate,
Am ochi negri dar am mainile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta
ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun in balanta
ce-i sfant cu ce-i efemer.

Peste tot atarna greu
Teama de sinceritate…
Dar de cate ori, prieteni,n-am suras cu intristare
Cand sperantele pareau inselatoare.

Cand necinstea si prostia
si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre
ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre
si totusi nu e prea tarziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.

4* Ploaia care va veni Le va potopi pe toate.